Când m-am întâlnit prima dată cu Ștefana și a început să îmi povestească despre excursiile pe care le organizează în fiecare an în Cappadocia, i-am spus clar: ”Următoarea dată vin și eu!” În Turcia mai fusesem și în urmă cu câțiva ani dar fusese o excursie la All Inclusive și nu am savurat nici un sfert din tot ce are țara de oferit.
Ștefana și-a “vândut” excursia ca la carte. Mi-a mărturisit că deși merge de 4 ori pe an, parcă de fiecare dată este diferit și la fel de frumos. Mi-a lăudat oamenii, m-a “învăluit” cu energia “aia bună” a locului și m-a convins de bucătăria excelentă a turcilor. Lovitura de grație a fost oricum binecunoscutul zbor cu balonul. Și de parcă nu era suficient mi-a mai spus un secret: “Pe lângă zborul cu balonul de la răsărit, poți să mai încerci ceva deosebit: călăritul la apus de soare prin văile regiunii. Să știi că am avut turiști, care mi-au mărturisit că le-a plăcut mai mult călăritul decât zborul cu balonul.”
Am sorbit din cafea, în timp ce îi sorbeam și cuvintele. Cappadocia era pe lista mea încă de când văzusem prima poză cu zecile de baloane care acopereau cerul la răsărit. Eram oricum convinsă că vreau să ajung și acolo dar partea în care mi-a spus că mulți au fost mai încântați de călărit decât de zborul cu balonul n-am putut s-o “cumpăr” din prima.
Ajunsă în Cappadocia, am realizat că oricât ar fi încercat, Ștefana nu avea cum să prezinte adevărata frumusețe a locului. Așa că oricine dorește un week-end prelungit, poate începe să își facă bagajele pentru următoarea excursie! Organizarea a fost impecabilă și programului nu i-a lipsit absolut nimic în cele aproape 4 zile în care am fost acolo. Ștefana nu organizează un grup mai mare de 15 persoane, ceea ce este iarăși un plus, pentru că reușești astfel, să socializezi și să cunoști oamenii lângă care vei petrece marea majoritate a timpului, pe parcursul acestor zile. Noi am fost un grup de 10 persoane și a fost cum nu se putea mai bine. Am avut încă de la început sentimentul că am plecat alături de prieteni, deși nu cunoșteam mai pe nimeni.
Pentru mai multe detalii, voi lăsa aici, programul excursiei, așa cum a fost pregătit de Ștefana, iar pentru mai multe informații nu ezitați să o contactați accesând direct site-ul ei.
.
Ziua 1
Întâlnirea cu însoțitorul de grup a avut loc la ora 07:20 la Aeroportul Internațional Avram Iancu, Cluj-Napoca. Zborul a decolat la ora 09:20, iar după o scurtă escală în Istanbul, cel de-al doilea avion era programat să aterizeze pe aeroportul din Nevșehir la ora 14:00. Acolo ne-am întâlnit cu Ahmet, ghidul nostru local și am fost transferați la hotelul din Göreme, unde ni s-a făcut o scurtă incursiune în povestea zonei și ni s-a prezenta programul în detaliu.
Ahmet a fost de departe cel mai bun ghid de care am avut parte în vreo excursie. A fost alături de noi de la început până la final, mereu gata să ne răspundă la întrebări, mereu pregătit să se tocmească pentru noi, să ne recomande un restaurant bun sau să ne pună la punct cu puțină istorie în timp ce ne arăta unde găsim cea mai buna baclava.
Ștefana ne-a comunicat de la început hotelul în care vom fi cazați, așa că l-am putut căuta pe booking, pentru a nu avea nicio supriză neplăcută. Menționez acest detaliu pentru că una dintre prietenele mele care a plecat într-o excursie organizată în Egipt, a aflat numele hotelului în care vor fi cazați doar în momentul în care au aterizat în Egipt. Atunci când s-au cazat, au înțeles și motivul pentru care agenția de turism a refuzat să le comunice din timp numele hotelului.
.
Ziua 2
După micul dejun, am pornit într-o excursie de explorare a principalelor obiective ale zonei. Turul a fost ghidat de Ahmet, care a reușit să ne transpună în prezent istoria milenară a zonei, de la geneza reliefului și până la populațiile care și-au lăsat aici amprenta (hititi, romani s.a). Am văzut simbolurile perfecte de comuniune ale omului cu natura și ne-am lăsat pradă imaginației explorând celebrele văi: Valea Porumbeilor, Valea Călugărilor și Valea Iubirii. Tot în ziua a doua, am descoperit și secretele ascunse ale orașului subteran, unul dintre multitudinea de metropole ce se găsesc în adâncurile regiunii.
.
Ziua 3
Doritorii își puteau începe ziua cu mult renumitul și recomandatul zbor cu balonul, de unde ar fi putut admira într-o atmosferă idilică lumea împietrită care se întinde în decorul răsăritului.
Deși zborul cu balonul este principalul motiv pentru care am dorit să ajung în Cappadocia, eu am hotărât să renunț la zborul cu balonul. Decizia o luasem cu două zile înainte, când aflasem că prețul unui zbor de 50 de minute crescuse de la 100-120 € (cât costa în luna martie), la 250 €. Mi s-a părut un preț exagerat pentru o activitate din Turcia și rămân și acum, mulțumită de decizia luată. Prețurile au crescut enorm în ultima perioadă, din cauza fluxului foarte mare de turiști asiatici, care au luat cu asalt regiunea și pentru care prețurile nu prea contează. Am profitat în schimb în fiecare dimineață de spectacolul baloanelor care se înălțau deasupra văilor și a fost ceva cu adevărat uimitor. Excursia în Cappadocia, a meritat și doar pentru diminețile în care am rămas cu gâtul strâmb încercând să cuprind cu privirea, poate una dintre cele mai frumoase priveliști pe care am avut șansa să o văd vreodată.
După micul dejun, am avut timp liber de explorat pe cont propriu. Seara s-a putut încheia cu una dintre cele mai vestite activități ale regiunii: călărie la apus de soare sau un tur cu ATV-ul. Majoritatea grupului a ales să meargă la călărit și abia în ultima seara, la vreo 15 minute după ce ne-am așezat pe cai, am înțeles ce mi-a spus Ștefana în urmă cu câteva luni: “Să știi că am avut turiști, care mi-au mărturisit că le-a plăcut mai mult călăritul decât zborul cu balonul.” Nu am cuvinte să exprim frumusețea locurilor prin care am călărit și cu siguranță, la fel ca Ștefana, nici nu cred că voi reuși să conving pe cineva, până ce experiența nu va fi trăită cu adevărat.
Ziua 4
După micul dejun am mai avut timp pentru ultimele cumpărături de suveniruri, urmând ca la ora 12:00 să fim transferați de la hotel la aeroportul Nevșehir. Am avut aceeași rută ca cea de la dus, cu o escală scurtă în aeroportul din Istanbul.
