În bagaje aveam doar rochii lungi, cămăși largi și eșarfe.
.

Opulența pozelor din Maroc este într-adevar extraordinară. Și cine s-ar gândi să caute articole gen ‘1001 motive pentru care să nu vizitezi o țară’.  Citești despre cultură, locuri pe care le poți vizita, mâncarea pe care trebuie să o încerci și evident unele dintre cele mai frumose cazări pe care le poți găsi doar în riad-urile marocane. Și te trezesti prins. Din păcate noi ne-am cam trezit prinse ca muștele într-o pânză de paianjen pe tot parcursul excursiei. Inutil de menționat că am cerut parerile celor care au fost deja acolo, am citit și răscitit articole, ne-am asigurat că în bagaje avem doar rochii lungi, cămăși largi și eșarfe. Nu ni s-a părut o povară să le respectam cultura.
Șase zile mai târziu și aflată-n avion simt că aș putea să scriu o carte: “Cum să sufli și-n iaurt. Mic îndreptar.” Oricum, aveam impresia că suflăm total pe lângă iaurt de dimineață până seara, ținând cont de numărul de extrasistole făcut pe tot parcursul vacanței.
Motivele pentru care nu aș recomanda nimănui această călătorie sunt strict bazate pe experiența noastră personală. Am vorbit cu foarte mulți oameni deosebit de încântați de tot ceea ce le-a oferit Maroc, așa că nu am plecat deloc alarmate. Poate am avut ghinion sau poate pur și simplu a fost o discrepanța prea mare între culturi.

.

Nu ni s-a părut o destinație sigură doar pentru femei

.

1. În primul rând, ar trebui să menționez ceva ce poate a fost din start greșeala noastră cea mai mare: nu a existat niciun bărbat cu noi. Din păcate, noi ne-am simțit extrem de inconfortabil pe tot parcursul călătoriei. Dacă totuși Maroc e pe listă, plecați cu un grup mai mare și pe cât posibil mixt.

2. Mâncarea aia pe care am tot citit că trebuie să o-ncerc…a fost ok. Nimic notabil si recomandabil. Îmi venea să plâng gândindu-ma la o pizza italiană sau o crochetă olandeză, în timp ce vânzătorul ținea puiul rotisat cu degetele în care tocmai scuipase.

3. Nu cred că a existat loc în care să nu fim puse în postura de a plăti ceva deși nu trebuia. Indiferent cât de ieftină este țara, nu poți călători cu buget acolo. În primul rând transportul în comun este exclus și mersul pe jos nu este mereu o opțiune. Singurul lucru bun a fost să menționăm că suntem din România: “Poor country, just like us”, spuneau și scădeau prețul cu mai bine de jumătate.

.

Nu te aventura în medină fără ghid!

.

4. Medinele sunt într-adevăr inima culturii și istoriei lor dar nu recomand nimănui să se aventureze într-o medină fără un ghid. Te poți rătăci extrem de ușor, poți fi urmărit sau poți primi un ajutor pe care nici măcar nu l-ai cerut și atunci vei fi nevoit să plătești.
Totuși, cea mai bună experiență din călătoria noastră a fost faptul că la final am hotărât să plătim un ghid marocan care ne-a arătat și ne-a povestit vrute si nevrute despre țara și cultura lor. Decizia a fost luată oricum dupa vreo câteva atacuri de panică făcute pe rând când de una când de alta.

.

CITEȘTE ȘI:
Întâmplări din Maroc

.

De ce am evitat street food-ul

.

5. Toate articolele pe care le-am citit recomandau sucurile lor delicioase de portocale. Noi am preferat să ne lipsim și de alea. Când am văzut storcătoarele nespălate, muștele și cam toată lipsa igienei din jur, nu am vrut să ne asumăm riscuri inutile, cu toată asigurarea de călătorie făcută înainte de a pleca. Nu ne-am aventurat nici să mâncăm pită sau orice altceva făcut pe stradă și ținut pe ziare sau pături. Eu mă-ntorc la ștrudelu’ meu cu vișine de la Panemar.

6. Prea puține restaurante au meniu. Am umblat juma’ de Fes pentru a ne așeza să mâncăm ceva și niciunul dintre restaurantele de pe străzi nu avea meniu. Cineva să îmi explice cum vine asta?

Pentru noi șase zile au fost mai mult decât suficiente. Ajunseserăm amândouă în punctul în care indiferent de ce făceam, ne găseam mereu puse într-o situație proastă: fie trebuia să dăm niște bani, fie să ne certam cu cineva sau să mărim pasul pentru a ajunge cât mai repede la riad. Dar repet, cu toate că ne-am simțit într-o stare de tensiune continuă, nu s- a întamplat nimic periculos și ne-am întors acasă într-o bucată. Unii oameni mi-au spus că au fost atât de îndrăgostiți de Maroc încât s-au întors de două ori în același an deși au fost și urmăriti jumătate de zi pe stradă. Noi nu am găsit situațiile de gen foarte reconfortante și căutam mereu să ajungem pe lângă poliția care patrula prin zonă.
Poate ne-am obișnuit noi prea mult cu felul nostru european de a fi, sau în fine…cu felul nostru de a fi lăsați în pace dacă nu avem neaparată nevoie de ceva. Cred că Marocul este destinația ideală pentru cei cu adevarat aventurieri, pentru grupuri cu cel puțin un bărbat, și pentru cei care nu țin atat de mult la spațiul personal…și pentru cei vaccinați.

Eu m-am lecuit. Mă-ntorc în Italia.

UA-128051971-1