Cât timp am fost studentă am reușit să călătoresc în mult mai multe locuri decât mi-am imaginat și asta pentru că îmi organizam mereu excursiile pe un buget cât se poate de accesibil. Unul dintre lucrurile care ne-au salvat de foarte multe ori portofelul atunci când ne hotăram să plecăm, a fost să ne găsim cazarea prin intermediul Couchsurfing-ului. Mai pe scurt spus, o cazare pe gratis.
.
Couchsurfing?
.
Deși de vreo doi ani ne alegem cazările doar prin Airbnb, am avut câteva experiențe interesante în anii în care în care alegeam cazările cu Couchsurfingul. Și bune și…îngrijorătoare. Ce înseamnă de fapt Couchsurfing?
De platformă auzisem de la niște prieteni din Lituania, care ne-au povestit că și-au permis să călătorească prin mai multe țări profitând de cazările gratuite de pe Couchsurfing. Ideea e simplă: dacă se întâmplă să ai o canapea în plus, sau un loc în plus de dormit/pus sacul de dormit, ai putea da o mână de ajutor celor care călătoresc cu un buget mai restrâns. Mai pe scurt spus ești gazdă fără să primești bani. Înțeleg dacă primul lucru care îți trece acum prin cap este “Cât de sigură este toată treaba asta?” și e și normal. Răspunsul pe care îl pot da este destul de evaziv: teoretic Couchsurfing-ul se vrea și se încearcă a fi cât mai sigur, practic însă am mai auzit și câteva povești neplăcute care m-au cam speriat.
.
Couchsurfing în Dresda
.
Ținusem legătura cu Marco de când ajunsesem în Dresda și îmi spusese că ne așteaptă acasă. Era un tip cam de vârsta noastră, care mai avea câteva review-uri bune și din ce povestisem cu el părea să fie foarte ok. Când am ajuns la apartament, tipul a fost foarte drăguț, ne-a făcut turul apartamentului și ne-a spus că putem folosi orice avem nevoie din bucătărie și că putem și găti. Ne-a arătat și unde vom dormi; noi două urma să dormim pe o canapea și el în patul lui din aceeași cameră. Asta era de fapt și ideea de la baza Couchsurfing-ul. Știu că începutul sună ca desprins din alt film dar de fapt e doar prima experiența pe care am avut-o cu CS.
După ce am povestit cu el vreo două ore, Marco ne-a spus că pleacă la o petrecere și că dacă dorim putem merge și noi. Am refuzat politicos, fiind oricum foarte obosite după o zi întreagă de vizitat. A plecat pe la 10 seara și ne-a lăsat singure la el în apartament, cu toate lucrurile de valoare din casă. Ne-a spus că ne lasă și laptopul pornit în cazul în care vrem să vedem un film. Și asta a fost tot. Am rămas doar noi două și pur și simplu mi se părea că totul a fost suspect de în regulă. Nu îmi venea să cred că omul acela tocmai ne lăsase singure, pe noi, niște străine, la el în casă cât el plecase la o petrecere. Am început să mă întreb de ce nu alesesem o cazare mai sigură la orice hostel din Dresda, să mă întreb ce naiba fusese în mintea mea să ne punem astfel în pericol. Până la urma nimeni nu știa că suntem acolo. Niciuna dintre noi nu ne anunțaserăm părinții știind cumva că nu ar fi de acord cu așa ceva.
Ne-am băgat într-un final în pat însă eu n-am putut nicicum dormi. Ideile mele paranoide îmi dădeau o mie de scenarii și speram doar să mai apuc dimineața. Gazda noastră a ajuns într-un final acasă și s-a dus direct la patul lui să se culce. Îmi amintesc și că am ținut telefonul strâns în mână, gata să sun la poliție în caz de ceva. Din fericire nu a fost nevoie dar nici nu am închis un ochi toată noaptea.
Dacă ar fi să fac bilanțul, aș spune cu mâna pe inimă că Marco a fost o gazdă extraordinară și a avut mult mai multă încredere în noi, decât aș fi putut oferi eu unor străini.
.
Couchsurfing în Frankfurt
.
Am hotărât să vizităm Frankfurt-ul pentru un week-end și să găsim o cazare cu Couchsurfingul. Spre norocul nostru ne-a răspuns Sina, una dintre fetele căreia îi scrisesem, care ne-a spus că ne primește cu drag. Am hotărât să ne întâlnim cu ea pe la ora 16, în fața muzeului unde lucra.
A doua zi ne-a recunoscut că niciodată nu își cheamă oaspeții direct acasă pentru că îi este teama. Preferă să se întâlnească cu ei într-un loc public, să facă cunoștință și să povestească întâi cu ei la o limonadă. Dacă ceva i se pare suspect sau nu îi inspiră încredere, refuză să mai găzduiască. Din fericire, ne-a spus că nu a fost niciodată cazul pentru că și-a selectat cu mare atenție oaspeții.
Apartamentul ei era arăta ca o căsuță de păpuși. Urma să dormim pe canapeaua extensibilă din camera ei. Totul era atât de ordonat, îngrijit și frumos decorat încât pur și simplu nu înțelegeam motivul pentru care ar fi de acord să ajute niște străini cu câteva nopți de cazare. Am gătit împreună, seara am ieșit la o bere, iar a doua zi a fost atât de drăguță încât s-a oferit să ne facă un tur al orașului. Privind în urmă, a fost o experiență neașteptat de frumoasă, pentru care nu am plătit absolut nimic și care ne-a oferit totuși atât de multe.
.
Couchsurfing în Belfast
.
Couchsurfing-ul pe care l-am găsit în Belfast a fost de departe una dintre cele mai bune experiențe pe care le-am avut. Nu am reușit să ne găsim o gazdă care să fie fată, însă Andy ne-a scris că ne primește cu drag. Studiasem profilul lui pe îndelete, m-am uitat cu atenție la toate pozele camerei și citisem fiecare review dintre cele 127 pe care le avea. Majoritatea de la fete si absolut toate erau excelente. “O fi de bine”, mi-am spus după ce m-am hotărât să îi scriu. Când am ajuns în casa lui Andy, ne-a dus la etaj unde ne-a arătat camera care avea să fie doar a noastră. Da, am avut camera noastră, așternuturile erau proaspăt schimbate, iar într-un dulăpior aveam prosoape curate la discreție. La parter era livingul cu bucătăria și aveam efectiv totul la discreție. Nu îmi venea să cred că suntem de fapt cu Couchsurfing-ul și că nu trebuia să plătim nimic pentru tot comfortul care ni se oferea. Când l-am întrebat pe Andy de ce nu își închiriază camera pe Airbnb, a spus că nu are nevoie de bani, că îi face plăcere să ajute pe cei care călătoresc și că a avut numai oaspeți extraordinari, care nu l-au făcut niciodată să se îndoiască de decizia de a fi gazdă pe Couchsurfing.
Cu Andy ne-am înțeles atât de bine, încât am avut amândouă impresia că ajunsesem în casa unui prieten vechi. Ne-am petrecut serile gătind și vorbind până târziu și am fost invitate la o aniversare în familie, cunoscându-I astfel pe toți ai lui, oameni extraordinari care ne-au primit la masa lor cu brațele deschise. Duminică, Andy s-a oferit să ne facă un tur al Belfastului și să ne arate local market-ul lor, iar în ziua plecării noastre s-a urcat în mașină și ne-a dus la autogară. Cazările ar fi fost atât de scumpe în Belfast încât a fost un real noroc să ajungem în casa lui Andy. Tot el ne-a recomandat să încercăm să facem autostopul în Belfast pentru a ajunge mai ușor la Giant’s Causeway și să scutim aproape 60 de lire care s-ar fi dus pe transportul până acolo. Autostopul prin Irlanda de Nord a fost o altă experiență minunată și despre care încă am impresia că a fost doar un vis. Dacă n-ai citit despre ea, o găsești aici.
Mai mult ca sigur, pentru unii va suna cel puțin ciudat tot ceea ce am povestit aici dar vreau să vă spun sincer că nu a existat niciun moment în care să îmi fie teamă, sau în care Andy să facă cel mai mic gest prin care să ne facă să ne simțim inconfortabil. A fost de un bun-simț desăvârșit. Ne-a explicat că înțelege căt de greu trebuie să fie pentru fete, mai ales penru cele care călătoresc singure, să intre în casa unui bărbat străin dar că face tot ce poate ca oaspeții lui să se simtă în siguranță. Pe Andy încă îl aștept în Cluj, în speranța că voi reuși să îi arăt și eu într-o zi o mică parte din Transilvania și că voi putea să fiu și cel puțin jumătate din gazda care ne-a fost el în Belfast.
.
.
.
Couchsurfing în Malta
.
În Malta am hotărât că putem pleca doar dacă mergem cu Couchsurfing. Doar așa am fi ieșit cel mai bine cu banii. Așa că, spre norocul nostru am găsit cazare atât pe Insula Malta cât și pe Insula Gozo. Pe cea de-a doua insulă, am trăit oficial cea mai ciudată experiență cu Couchsurfing-ul. Anthony, un tip pe la 60 si ceva de ani, cu mai bine de 200 de reviewuri pe Couchsurfing, avea o casă ca un muzeu. Bătuse lumea în lung și-n larg în tinerețe și avea o colecție impresionantă de obiecte valoroase de prin toate colțurile lumii. Cea mai mare colecție în schimb era cea de aparate de fotografiat, întinse în mai bine de 4 biblioteci. Spre norocul nostru și la Anthony urma să avem camera și baia noastră. Era o cameră mare, cu baldachin, o bibliotecă imensă și alte două rafturi pline cu aparate de fotografiat vechi.
Nu am să mint, tipul nu mi-a plăcut de cum l-am văzut. Aveam un feeling ciudat ca și cum ne-ar fi urmărit și pur și simplu nu îmi plăcea de el. Nu am vrut să îi spun și prietenei mele asta, pentru că nu am vrut să o sperii și pe ea, însă când am intrat în cameră, am găsit-o cocoțată pe canapea, căutând cu atenție ceva în biblioteca din fața patului nostru.
-Ce faci? o întreb oarecum speriată.
-Sincer, caut camere de filmat. Ceva nu mi-e ok la locul ăsta.
Am simțit cum mi se înmoaie picioarele. Deci nu eram doar eu cu idei paranoide. Dar unde să mai plecăm la ora 11 noaptea? Ce cazări să mai găsim? Ce naiba a fost în capul nostru? M-am rezemat de marginea ușii și fără să-mi dau seama am apăsat pe un buton. Pentru un moment s-a făcut liniște și prietena mea s-a albit la față.
-Tu vezi ce-i acolo? mă întreabă ea, întorcându-și privirea de la bibliotecă spre patul nostru.
Pentru mine acela ar fi fost un început perfect de film de groază. Pentru cei care nu știu cum a scăpat Marie Antoinette de țăranii care veneau cu furcile după ea, am să va pun aici o poză:
.
.
.
Fix asta aveam și noi lângă patul nostru. Ascunsă de tapetul foarte bogat ornamentat, era o ușă. Apăsând din greșeală pe acel buton, aprinsesem lumina în acea cameră, lumină care se putea vedea doar la o îmbinare mai puțin “ermetică” a ușii cu restul peretelui. Am simțit că îngheț. Nu știu de unde si-a făcut prietena mea curajul să meargă până acolo și să mai și deschidă ușa.
-Daca dormim aici în noapea asta, trebuie să văd ce-i în camera asta. Altfel, plecăm.
Camera era de fapt folosită ca spațiu de depozitare, unde avea și o bibliotecă plină cu câteva zeci de exemplare din aceeași carte a unei scriitoare. Aparent, scriitoarea era și ceva actriță, iar în bibliotecă Anthony mai avea și câteva exemplare din același film al ei. Ne-am hotărât să rămânem dar eu una nu am închis un ochi toată noaptea. Am plecat de acolo 2 zile mai târziu, tefere și nevătămate dar am conchis amândouă că ceva era mai mult decât în neregulă cu gazda noastră.
.
CITEȘTE ȘI:
Ghid pentru Couchsurfing
.
Aș mai încerca?
.
După experiența din Malta am preferat să iau o pauză cu CS. Deși nu am pățit nimic, nu mi-am mai putut face curaj să mai caut altă cazare pentru țările pe care le-am mai vizitat după. Ținând cont de faptul că am depășit totuși perioada studenției, călătoriile deși au rămas cu un buget de bun-simț, includ mai mereu acum și un buget pentru o cazare frumoasă cu Airbnb. (nu este nicio reclamă la Airbnb dar personal, am avut prea multe neplăceri prin intermediul Booking și apelez la cazări prin intermediul lor doar în ultimă instanță) Nu mă înțelegeți greșit, Couchsurfing nu este o platformă folosită doar de către studenți. Toată lumea poate încerca să găsească o cazare pe gratis prin intermediul CS, care funcționează mai mult sau mai puțin ca un Airbnb, doar că fără bani și poți alege gazda în funcție de review-uri.
Dacă ar fi să recomand, aș recomanda Couchsurfing-ul, pentru că am avut parte și de experiențe frumoase și pentru că am cunoscut niște oameni extraordinari care m-au învățat o lecție foarte importantă: „Cum să ajuți necondiționat”.