Acum, cât încă mă găsește google maps-ul pe undeva prin Georgia pot spune că recomand din toata inima țara asta, la fel cum mi-a fost recomandată și mie de prea multe ori. Pentru clasica triadă: ‘Și cum e țara? Cum sunt ei așa…ca oameni? ‘S frumoase femeile?’ am zis să scriu ‘Georgia in a nutshell’ sau, în fine, ‘Georgia într-o coajă de nucă’, adică un mic rezumat a ceea ce am văzut în primele 3 zile de călătorit aici.
.
1.Și-s frumoase?
La întrebarea cu femeile nu știu ce să răspund că-s subiective părerile. Mihai zice că-s ok.
.
2.Șoferii români sunt ok!
Depășiri în curbă fără vizibitate. Depășiri pe pod. Nerespectarea distanței regulamentare.
These were the ingredients chosen to create the perfect little boy.
But Professor Utonium accidentally added an EXTRA INGREDIENT to the concoction…. CHEMICAL X– jumătate de mașini cu volan pe stânga și juma’ importate din Japonia cu volan pe dreapta. Așa a fost creat șoferul georgian (de care să te fereasca bunul ‘mnezo)
Pe cât sunt de călduroși ei ca oameni, pe atât de tare se transformă la volan. Long story short: nu recomand să inchiriezi masină și mai pune-ți două perechi de ochi pentru când traversezi.
.
3.Doar buletin
Nu, chiar nu trebuie pașaport, e suficient buletinul. Pentru neîncrezători am sunat și la ambasadă.
.
4.E ieftin
Da, totul este foarte ieftin. Așa, ca idee: Un drum cu metroul-0,5 lari, adică aproape 80 de bani. Un ospăț pantagruelic pentru 2 persoane- cam 40 de lari adică vreo 61 de lei, adică fix cam cât te costă doar pe tine o porție de mâncare și un pahar de ceva când ieși în oraș.
.
5.Bucătărie excelentă
Da, sufăr cu glanda de când am ajuns în țara asta. Specialitățile lor sunt mâncăruri gen: o barcuță facută din paine în care pun un kil de brânză peste care pun un ou peste care pun un cub zdravăn de unt. Fără tacâmuri pentru că toată nebunia asta se amestecă și incepi să rupi pâine de pe margine și începi să înmoi așa bucațică cu bucățică în amestecul ăla și începi să fii gras. Da’ fericit.
.
6.Vinuri delicioase
Da, au niște vinuri extraordinare.
.
7.Don’t run Forrest!
Urmează gluma cu ‘pentru cei care vor să alerge în vacanță’- nu se recomandă pentru că aparent Georgia este una dintre cele mai poluate țări.
.
8.Hiking la superlativ
Poți să înlocuiești adidașii cu bocancii pentru hiking, Georgia fiind prea bine cunoscută pentru munții spectaculoși și unele dintre cele mai frumoase rute de hiking.
.
CITEȘTE ȘI:
Cum să vezi Georgia în 8 zile
.
9.Doamne-ajută!
Da, sunt mai credincioși decât noi. Nu ne este străin nici nouă modelul clasic cu ‘Fă cruce că treci pe lângă biserică, maică!’. Ei acum imaginați-vă că un întreg autobus face chestia asta, incepand de la șofer până la ultimul om de pe bancheta din spate. Doamne-ajută! Și mai imaginati-vă și că într-o încercare de a crește natalitatea, patriarhul a anuntat că se oferă să boteze fiecare al treilea, al patrulea șamd copil al fiecarei familii casatorite in biserică. Băi și a mers. Am citit acum articol și spuneau că numarul de avorturi a scăzut la jumătate în 5 ani și patriarhul a nășit vreo 36.000 de copii. *leapșa lui Daniel
.
10.”Decât” o autogară
Tărâmul magic al unei autogări am vrut să-l las pentru final. Ideea e că poti să ajungi cam oriunde doresti tu pe harta Georgiei dacă stii cum să te târguiești. Si e ieftin.
*Dacă nu esti familiarizat cu termenul de ‘rechin’ și la ce-l folosim noi romanii, intereseaza-te si poti să citești mai departe.
Ajungi în autogară si te uiți in jur. E un fel de iad dezlănțuit. Zeci de masini, câte o tarabă aruncata ici-colo: o banană, o pereche de teniși și ceva baterii. Până să apuci să te dezmeticești și să vezi exact în ce direcție să o apuci, îi vezi: rechinii. ‘Kutaisi. Kutaisi. Kazbegi. Batumi. Where from? Russia, Russia? Polland?’
Pui repede fața de om serios, total neinteresat și stăpân pe situatie. Nu ești pierdut și stii clar că orice îți oferă ei, tu găsești mai ieftin. De aia trebuie să găsești marshrutka (minibus). Pentru noi ăștia din provincie, marshrutka lor e minibusul ăla căruia îi inchideai ușa trăgând de sfoară și care te ducea de la gară până la hotelul ăl’ mare din capătul orașului până să se bage busurile alea mari. No, acum că am lămurit după ce te uiti, ignori toate intrebarile în rusă și pur și simplu îți croiești drum printre ei. Și te plimbi frumos prin autogară până vezi o marshrutka cu o pancartă pe parbriz cu destinatia dorită. De obicei cele cu destinatii populare au scris orasul si in alfabetul nostru. Mergi si stabilesti cu soferul încă o triadă clasică:
–Marshrutka? (trebuie să te asiguri. Eventual dacă îți confirmă mai repeti o dată cuvantul marshrutka, da’ din intonație să reiasă cu semnul exclamarii la final ca să inteleagă omul că ‘fraiereli’ de astea cunoști o sută că doar vii din Romania și te învăța maică-ta să te feresti de ele înainte să înceapă să devină cool)
-Repeți destinația (trebuie să te asiguri și de aia)
-Intrebi și prețul care de cele mai multe ori trebuie să fie unul derizoriu. De obicei nu îți spun alt preț doar pentru că esti turist dar dacă vezi că esti măsurat de două ori din cap pana-n picioare înainte să ți se spună pretul, sigur e unu mai umflat și-apoi asta nu e ok. Tre’ să te țigănești mai pe românește spus. Da’ și pe asta știi cum să o faci că o practici în fiecare weekend la piață cu legătura de patrunjel. Și dacă nu găsești marshrutka, nu-i nimic vorbesti și cu un rechin da’ tot așa cu tocmeală. Fii mândru! Și gata, esti numa’ bun de plecat.