Camino de Santiago?

Când am auzit prima dată de Camino de Santiago am fost pur și simplu vrăjită. Prietena mea îmi povestea cum erau nevoiți să pornească la drum la 5 dimineața pentru că altfel ar fi fost prea cald să meargă, povestea cum la prânz și până pe după-amiază trebuiau să se ascundă de căldura sub un copac, cum au cunoscut zeci de alți pelerini, oameni frumoși care porniseră pe același drum ca ei și oameni darnici care i-au ajutat necondiționat de-a lungul călătoriei. Mi-a povestit cum au pornit chiar de la început, din Saint-Jean-Pied-de-Port, cum au trecut Pirineii și cum spre final, deși cu o gleznă accidentată, a mers în ultimele două zile câte 50 de km pe zi. Îmi aduc aminte că îi sorbeam cuvintele și deși îmi dădea atât de multe detalii nu puteam opri avalanșa de întrebări.
Începusem să citesc, să calculez, să plănuiesc și să visez. Căutam mereu o portiță de cel puțin 3 săptămâni în care să pornesc pe Camino. Patru ani mai târziu am biletele de avion și o listă cu câteva lucruri obligatorii pentru bagaj.
“Scrie!”, mi-au zis majoritatea oamenilor care au auzit unde urmează să plec și care atunci au aflat pentru prima dată de Camino. Nu am încă o poveste completă așa cum am auzit eu prima dată. Una cu o introducere și un deznodământ. Am doar o introducere și asta scrisă pe jumătate. Dar m-am hotărât într-adevăr să scriu aici, ca într-un jurnal și ceea ce va urma odată cu primii km. Poate și pentru altii, ca și pentru mine vor urma niște planuri, visuri și idei noi.

.

De ce?

Împreuna cu Ierusalim și Roma, Santiago de Compostela a devenit rapid unul dintre cele mai cunoscute locuri de pelerinaj pentru pelerinii din toată lumea. În română, Camino de Santiago se traduce ca Drumul Sfântului Iacob și este de fapt un pelerinaj până în Santiago de Compostela la mormântul Sfântului Apostol Iacob cel Mare. Acum, nu doar religia e motivul pentru care oamenii pornesc la drum. Citisem undeva, pe la începutul căutărilor mele, că nu trebuie să întrebi pe nimeni niciodată motivul călătoriei.
“Fiecare, mamă, le știe pe-ale lui”, spune bunica de fiecare dată, deși nu a auzit niciodată de Camino și nici nu cred că ar înțelege de ce ar vrea oamenii să meargă sute de kilometri pe jos. Dar azi, parcă mai mult decât înainte, cred că drumul a căpătat o simbolistică și mai puternică, ținând cont că ne putem deplasa peste tot cu mașina și că trăim în era vacanțelor ultra all inclusive. Cum nu am pornit încă, nu pot spune de ce și ce înseamnă de fapt această călătorie. Nici măcar pentru mine însămi. Dar uitându-mă pe hartă, simt că emoțiile cresc pe zi ce trece și încep să realizez că de fapt pe drum nu voi avea decât un rucsac, o pereche de bocanci și 31 de km de mers pe zi  în care să mă gândesc.

.

Cât și de unde se începe Camino?

Nu există nicio regulă. Poți porni de unde dorești. Exista zeci de rute diferite pentru Camino. Poți alege să mergi 1000 de kilometri, la fel de bine cum poți străbate doar ultima sută de kilometri. Cea mai cunoscută rută Camino Frances, are 780 de km și pornește din Saint-Jean-Pied-de-Port, traversează Pirineii și duce până aproape de marginea Europei, sau finis terrae cum era numit pe vremuri, locul unde se credea că se termină Pământul.
Noi vom avea 3 săptămâni la dispoziție așa că am ales să pornim din Burgos, unul dintre orașele aflate de-a lungul Camino Frances. Până la final vom aveam de mers aproape 470 km, așa că ne-am gândit că vom putea face aproximativ 31 km pe zi în 16 zile.

.

.

Și…numai o să mergeți?

Teoretic, sper și practic, acesta este planul și ideea de la baza întregului drum. Pentru pasionați și sportivi, drumul poate fi făcut și cu bicicleta.

.

Este sigur?

După călătoria din Maroc, unde apropiații  știu deja că am trăit efectiv un coșmar, credeți-mă când vă spun că acum suflu și în iaurt și că am mult mai multe emoții înainte de a pleca undeva.
“Go solo” este cel mai oferit sfat atunci când vine vorba de Camino. De ce? Pentru că, “Fiecare, mamă, le știe pe-ale lui!“. Indiferent că alegi să mergi singur, în cuplu, sau cu un grup de 10 persoane, de fapt nu te vei găsi mai niciodată cu adevărat singur, Camino fiind parcurs anual de peste 250.000 de oameni. Localnicii se mândresc de faptul că aproape 1000 de ani mai târziu, pelerinajul continuă să fie până în ziua de astăzi un drum sigur.
În concluzie și după cercetări minuțioase, da, Camino este sigur, inclusiv pentru femeile care pornesc la drum singure. Asta, bineînțeles, nu înseamnă că nu trebuie avut grijă și luate anumite măsuri de siguranță.

.

Unde dormiți?

În hosteluri speciale pentru pelerini (albergues), unde ești primit pe baza pașaportului de pelerin (credential). Credentialul atestă statutul de pelerin și va fi ștampilat în fiecare localitate, făcând dovada drumului. Pașaportul se poate cumpăra fie direct din localitatea de unde se începe drumul, fie se poate comanda mai repede de pe internet. Aici găsești informații pentru asociații pelerinilor de la care poți comanda credentialul sau locațiile de unde acesta se poate ridica odată aflat pe Camino.

.
.

.

Ce o să mâncați?

Nu am nicio idee. Am citit că vom găsi localuri si meniuri speciale pentru pelerini în fiecare sătuc și oraș așa că vom vedea pe parcurs.

.

Ce bagaj îți iei cu tine?

De preferat ar fi să nu cărăm mai mult de 10% din greutatea noastră corporală așa că mă gândesc de 3 ori înainte să adaug ceva pe lista.
.

CITEȘTE ȘI:
Ce cheltuieli înseamnă de fapt Camino
30 de lucruri pe care le-am învățat de pe Camino
Bagajul pentru Camino de Santiago
.

Cam acestea au fost întrebările cel mai des puse și sper că nu am uitat nimic. Dacă sunt printre voi oameni care au fost deja pe Camino de Santiago și care ar avea sfaturi, aș fi mai mult decât bucuroasă dacă le-ați împărtăși. Pentru cei care nu au fost dar au alte curiozități legate de drum, le potscrie în comentarii. Voi încerca să răspund și pe parcursul drumului, acolo având o cu totul altă vedere asupra tuturor lucrurilor.