După ce m-am adunat în faţa unui latte, făcută ciuciulete de la atâta ploaie şi ninsoare, eram cu mintea, spre ruşinea mea, la zilele care mă aşteptau în Sudul Italiei în mai puţin de o lună. Cu Dublinul la picioare, nu ştiu de ce, mă găseam totuşi în postura de a face mofturi. Nu-mi doream decât nişte temperaturi decente şi nişte paste de la o osterie dintr-aceea cu tradiţie din 1800 și ceva. Dar astea sunt deja detalii.
Am cumpărat biletele spre Bari pe un preţ aflat undeva cu mult sub limita bunului-simţ: 80 de lei dus-întors. Nu credeam că o să ajung totusi de a mă ruga că Wizz Air-ul să înceteze cu ispitele de acest gen măcar pentru o perioadă.
.
Essentials
• Transport: am închiriat o maşină de la aeroportul din Bari care ne-a permis flexibilitatea maximă de a călători cam oriunde ne-am propus. O zi am petrecut-o în Bari, iar celelalte două zile am vizitat alte orașe minunate din Puglia. În articolul 6 excursii din Bari, găsiți câteva idei pentru excursii de o zi din Bari,
• Cum ajungi în Bari: dacă ai noroc, Wizz Air te duce acolo aproape pe gratis din Cluj, Timişoara sau Bucureşti. De la aeroportul din Bari poţi să închiriezi o maşină pentru a vizita şi restul regiunii, sau poţi lua metroul direct spre centrul oraşului (preţul biletului de metrou de la/spre aeroport este de 5 euro).
• Cheltuieli: minim 50 de euro/ zi
• Mâncare: verifică ratingurile de pe Trip Advisor oriunde vrei să intri. Pentru cină e bine de ştiut ca majoritatea restaurantelor se deschid dupa ora 19.
• Cazare: găseşti o mulţime de locuri drăguţe pe AirBnb sau pe Booking. Cazarea noastră a fost în Bari la hotel Cristal şi de acolo ne-am făcut programul zilnic în orăşelele de lângă.
.
.
.
Orecchiette și rufe proaspăt spălate
.
La intrarea în Bari Vecchia ne întâmpină câteva tarabe improvizate, pe care, leneşe, abia întinse la soare, se auresc pastele proaspăt făcute. Aici, ca şi în restul orăşelelor vizitate, atmosfera italiană e aproape palpabilă: pur si simplu nu e loc pentru nimic altceva decat pentru relaxare totală şi mâncare (aproape) întotdeauna delicioasă. Şi de un espresso. Contrastul e oarecum frapant: în aer pluteşte un miros puternic de curat, de lucruri abia spălate şi înşirate în adierea vântului, iar pe străduţe mă ‘împiedic’ de gunoaie la fiecare doi paşi.
Trag cu ochiul pe ferestrele localnicilor, în timp ce îmi pierd paşii pe străduţele mici şi pietruite. “Uite şi ceva spirit olandez pe meleagurile Italiei” mă gândesc în timp ce particip vizual la micul dejun al unei familii, ca mai apoi să mă găsesc în sufrageria alteia pentru ştirile de dimineată. Perdelele acoperă doar exteriorul uşilor oricum larg deschise. Pentru o secundă mă întreb dacă nu le-o fi teamă să stea aşa…’ca-n gară’ dar uitându-mă în jur rămân fără urme de îndoială. Mă simt ca într-o casă în care fiecare îşi vede de-ale lui: ne zâmbim, ne salutăm dar ne continuăm treburile fără să ne deranjăm. Ignorând micile inconvenienţe, mie una mi-e clar încă de la început: n-am visat degeaba cu ochii deschisi la strădutele acestea.
.
.
.
.
.
.
.
