suprafața: cât să poți explora insula Sao Miguel în tihnă într-o săptămână
capitala: poți să pui degetul cu ochii închiși pe hartă si să fii sigur că ai un basecamp în paradis
limba: papilele stimulate de brânzeturi locale, sweet bread si ananas
religia: a bunului simt si a respectului pentru natură; cultul Instagram-ului destul de răspândit
clima: apa în toate stările de agregare; dar mai ales ceață și incertitudine
steag: tușe de albastru hortensie și verde crud
moneda: câștigătoare pe ambele părți
fus orar: puțin important, nu fii pe ceas!
.
Sao Miguel și-un bar deschis până la ultimul client
Deși iubesc apa mai degrabă de pe uscat, simt cum în ultimii ani, un fir nevăzut mă trage cu putere spre insule. Cu cât mai verzi și neaglomerate, cu atât mai bine. Când spun asta, înseamnă că am exclus perioada iulie-august și recomand călduros planificări pe cont propriu, precum și o mașina de închiriat (musai daca vrei sa te bucuri de toate cotloanele insulei, de picnicuri spontane, panorame spectaculoase si tot felul de băi termale la ceas de seară). Din Cluj va trebui să schimbi cam 3 zboruri și poate să alergi puțin între terminale, dar merită în totalitate!
Spre Azore m-am îndreptat când oscilam între Madeira și Insulele Canare, dar eram cu un picior în Porto (unde mi-am promis să revin acum câțiva ani, când reușisem să explorez doar sudul Portugaliei și Lisabona).
E ceva la comun din fibra noastră cu cea a portughezilor, ceva ce vibrează pe aceeași frecvență. O fi barul deschis până la ultimul client, lenea metafizica și procrastinarea, ospitalitatea și un fel de încredere într-o orânduire a lumii, un “dat” existențial implacabil, fatalitate care induce o stare de relaxare si renunțare la control, atât de binevenite mai ales in concediu.
.
Cozido, o ferigă și cât de mici suntem de fapt
Când ajungi în Sao Miguel și parcurgi primii kilometri, ai impresia că ai aterizat într-o imensă gradină botanică, un labirint de trunchiuri solide în mușchi smarald și hortensii, care cresc cărnoase și nerușinate pe marginea drumului. E o senzație de catifea, condens și cochetărie; e ceva senzual și misterios în aer. Feeling-ul ăsta mistic, care deși rece, e totuși foarte viu. Dacă închizi ochii și te concentrezi un pic, aproape că poți să auzi cum se deschide o ferigă spre vârful degetelor și să simți cum crește Strelitzia în coșul pieptului. Ceața spectrală, pe care nu știi dacă să o respiri sau să o tai cu cuțitul și care aproape că te păcălește ca făcând parte dintr-un scenariu cu gheață carbonica. Respiri ușurat când îți amintești, în fine, că nunta ta a trecut de câțiva ani buni.
Tocmai îmi dau seama că am conturat o destinație croită ca un tricou cu două capete. Da, e perfectă pentru cupluri, dar nu e un imperativ să admiri tête-à-tête ‘diapozitivele’ și să te plimbi de mână printre miraduoro-uri. Poți să reflectezi și singur la forța naturii și insignifiantele tale probleme cotidiene, când încerci să îți imaginezi că ești unde ești prin bunăvoința unor vulcani.
Între timp simți căldura calibrată a apelor termale, care decid totuși să fie blânde cu tine și să nu te gătească ca pe un cozido. Cozido à portuguesa e un fel tradițional de mâncare portugheză, un manifest anti-vegetarian, dacă pot să-i spun așa. Această opulență carnivoră, gătită timp de peste 4-5 ore sub pământ, cu un gust brut, violent, este o experiență pe care nu o regret, dar nu aș vrea să o mai repet. În rest numai de bine pe partea gastronomică. Rezidentul din burtică mi-a înfrânat apetitul pentru degustările de vin pe care le plănuisem pentru ultima parte a călătoriei, în Porto, dar pot totuși să menționez un preferat care așteaptă să fie savurat….curând: Pacheca 20 Years Tawny Port.
.
Locații
- cea mai bună descoperire de pe insulă: Restaurantul Otaka, unul dintre cele mai bune restaurante la care am fost vreodată; demn de 2 stele Michelin, dar nu la aceleași preturi.
- Augusto Arruda Pineapple Plantation turistic, dar foarte modest și bine păstrat; delicioase preparatele cu ananas.
- Terra nostra setting fabulos, merită să stai o zi întreagă. Dacă iei cina la restaurant și cu un pic de tupeu poți să mai faci o plimbare prin grădini seara/noaptea, când e deschis doar pentru cei cazați la hotel; am prins lună plina si a fost magic.
- World’s-nests furnas pods village un loc cam scump și pretențios, dar extrem de intim și bine gândit astfel încât să te relaxezi și să nu te deranjeze nimic (best sweetbread on the island).
- Praia do Areal de Santa Barbara – plaja de surf cu un vibe foarte fain
Ioana
articol și poze de Ioana Făgădar